1. Când aud în depărtare-al luptei zgomot mare,
Atunci ştiu că mulţi sunt prinşi în lumea de păcat.
Îndoiala şi frica`n-zadar îmi fac chemare,
Nimic nu mă scoate din Canaan!

​

Eu locuiesc sus pe munte,
Sub un cer clar şi :/senin/:
Eu beau din izvorul care totdeauna-i plin.
Eu mă hrănesc cu mana ce o aflu pe deplin
Căci eu locuiesc în Canaan!
 

2. Jos, furtuna şi-ndoiala lumea o frământă.
Omenirea e în luptă cu vechiul duşman.
Sigur sunt cu-a mea viaţă în cetatea sfântă
Şi n-am teamă, eu sunt în Canaan!
 

3. Bată vântul cât îi place, nimic nu-mi va face!
Adăpost şi siguranţă la Domnul Meu am.
Acolo e strălucire, linişte şi pace.
Eu pe veci sunt sigur în Canaan!

​

Amin!