1. E de-ajuns o stâncă în pustiu şi un om ce este credincios

Ca un popor ce-i însetat să fie stâmpărat.

Când Moise stânca a lovit, izvor de apă a ţâşnit

Şi apa limpede ce-a curs e chiar din cer răspuns!

/:Şi azi sunt oameni însetaţi
Ce strigă spre cer disperaţi,
Ei au nevoie de-ajutor
De-aceea spunem tuturor
Că Stânca e şi-acum cu noi,
DA! , Stânca noastră-i Dumnezeu!:/
 

2. A fost lovit, a fost hulit, dar pentru noi a suferit,
Un Fiu ceresc, căci ne-a iubit şi-a vrut să fim salvati!
Din inima-I bogată-n har a curs a cerului ocean,
Iar dragostea mea şi a ta e pentru cer răspuns!

​

Şi azi sunt oameni însetaţi
Ce strigă spre cer disperaţi,
Ei au nevoie de-ajutor
De-aceea spunem tuturor
Că Stânca e şi-acum cu noi,
DA! , Stânca noastră-i Dumnezeu!
  /:Domnul e Stânca mea! Lipit de El voi sta!
  Dragostea Sa va curge prin min' mereu!
  Vreau să trăiesc ca El! Nu vreau ca să mă tem!
  În orice loc voi spune despre-al Său har!:/
  DA! Stânca noastră-i Dumnezeu!   

​

Amin!