:/ Iată, Eu stau la ușă și bat,
Dac-aude cineva glasul Meu,
Și deschide ușa
Voi intra la el, voi cina cu el,
Și el cu Mine! /:
 

1. În viața mea, păcatul greu, mi-apasă sufletul, durere.
Nu-i nimeni pe acest pământ să-mi poată da o mângâiere..
În noaptea grea, doresc ceva iar sufletul mereu suspină,
Spunându-mi că la ușa mea stă Cineva, să-mi dea lumină!

​

2. Un glas duios, mă cheamă blând, în piet eu simt o tresăltare..
Mă iau fiori la glasul Său, în suflet am o cercetare.
La ușa mea e Cineva, iar glasul Lui mereu mă-ndeamnă:
„Grăbește-te ca să-Mi deschizi, primește-Mă, și să n-ai teamă!” 
 

3. Mai fac un pas, și-o să-I deschid, şi-o să-L primesc cu drag în casă.
Lumina Lui va lumina, a mea întunecată viață!
Acum deschid, ce minunat! O rază îmi pătrunde-n casă
Și se revarsă zorile, În inimă e dimineață!

​

Amin!